Faptele Apostolilor 1-3

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Înălţarea lui Isus

1 Teofile^(A), în cea dintâi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni, ² de la început până^(B) în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse^(C) poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. ³ După patima Lui, li S-a înfăţişat viu^(D), prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. ⁴ Pe^(E) când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”^(F), le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. ⁵ Căci^(G) Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi^(H) fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” ⁶ Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne^(I), în vremea aceasta ai de gând să aşezi^(J) din nou Împărăţia lui Israel?” ⁷ El le-a răspuns: „Nu^(K) este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. ⁸ Ci^(L)voi veţi primi o putere, când Se va pogorî^(M)Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” ⁹ După^(N) ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat^(O) la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. ¹⁰ Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în^(P) alb ¹¹ şi au zis: „Bărbaţi galileeni^(Q), de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va^(R) veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”

Întoarcerea apostolilor

¹² Atunci^(S), ei s-au întors în Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este lângă Ierusalim, departe cât un drum în ziua Sabatului. ¹³ Când au ajuns acasă, s-au suit în^(T) odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau Petru^(U), Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon^(V) Zilotul şi Iuda^(W), fiul lui Iacov. ¹⁴ Toţi aceştia^(X) stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile^(Y) şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii^(Z) Lui.

Alegerea lui Matia

¹⁵ În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraţilor – numărul^(AA) celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci – şi a zis: ¹⁶ „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura^(AB) spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care^(AC) a fost călăuza celor ce au prins pe Isus. ¹⁷ El^(AD) era din numărul nostru şi era părtaş al aceleiaşi slujbe^(AE). ¹⁸ Omul^(AF) acesta a dobândit un ogor cu plata^(AG) nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele. ¹⁹ Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încât ogorul acela a fost numit, în limba lor, Acheldama, adică Ogorul sângelui. ²⁰ În adevăr, în cartea Psalmilor este scris: ‘Locuinţa lui să rămână^(AH) pustie şi nimeni să nu locuiască în ea!’ şi ‘Slujba^(AI) lui s-o ia altul!’ ²¹ Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, ²² cu începere^(AJ) de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat^(AK) El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept^(AL) martor al învierii Lui.” ²³ Ei au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba^(AM), zis şi Iust, şi pe Matia. ²⁴ Apoi au făcut următoarea rugăciune: „Doamne, Tu, care^(AN) cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales, ²⁵ ca^(AO) să ia loc în slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui”. ²⁶ Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat împreună cu cei unsprezece apostoli.

Pogorârea Sfântului Duh

2 În Ziua^(AP) Cincizecimii, erau^(AQ) toţi împreună în acelaşi loc. ² Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a^(AR) umplut toată casa unde şedeau ei. ³ Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. ⁴ Şi toţi s-au^(AS) umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească^(AT) în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. ⁵ Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. ⁶ Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. ⁷ Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni^(AU)? ⁸ Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? ⁹ Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia, ¹⁰ Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirene, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi, ¹¹ cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” ¹² Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?” ¹³ Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!” ¹⁴ Atunci, Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele! ¹⁵ Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci^(AV) nu este decât al treilea ceas din zi. ¹⁶ Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: ¹⁷ ‘În^(AW) zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi^(AX) turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele^(AY) voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! ¹⁸ Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi^(AZ) vor proroci. ¹⁹ Voi^(BA) face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; ²⁰ soarele^(BB) se va preface în întuneric, şi luna în sânge înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. ²¹ Atunci, oricine^(BC) va chema Numele Domnului va fi mântuit.’

Cuvântarea lui Petru

²² Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin^(BD) minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi, ²³ pe Omul acesta, dat^(BE) în mâinile^(BF) voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. ²⁴ Dar^(BG) Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. ²⁵ Căci David zice despre El:

‘Eu aveam^(BH) totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

²⁶ De aceea, mi se bucură inima şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde, ²⁷ căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. ²⁸ Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.’ ²⁹ Cât despre^(BI) patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat, şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. ³⁰ Fiindcă David era proroc şi^(BJ) ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, ³¹ despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că^(BK) sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul lui nu va vedea putrezirea. ³² Dumnezeu a înviat pe^(BL) acest Isus, şi noi^(BM) toţi suntem martori ai Lui. ³³ Şi acum, odată ce S-a înălţat^(BN) prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit^(BO) de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt^(BP), a turnat ce vedeţi şi auziţi. ³⁴ Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ‘Domnul a zis^(BQ) Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea ³⁵ până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale».’ ³⁶ Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a^(BR) făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.”

Cei dintâi creştini

³⁷ După ce au auzit aceste cuvinte, ei au^(BS) rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” ³⁸ „Pocăiţi-vă^(BT)”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi, veţi primi darul Sfântului Duh. ³⁹ Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru^(BU) copiii voştri şi pentru^(BV) toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” ⁴⁰ Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos”. ⁴¹ Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi, şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. ⁴² Ei^(BW) stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. ⁴³ Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe^(BX) minuni şi semne. ⁴⁴ Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau^(BY) toate de obşte. ⁴⁵ Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau^(BZ) între toţi, după nevoile fiecăruia. ⁴⁶ Toţi^(CA) împreună erau nelipsiţi de la Templu în^(CB) fiecare zi, frângeau^(CC) pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. ⁴⁷ Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi^(CD) înaintea întregului norod. Şi Domnul^(CE) adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.

Vindecarea ologului din naştere

3 Petru şi Ioan se suiau împreună la^(CF) Templu, la ceasul rugăciunii: era^(CG) ceasul al nouălea. ² Acolo era^(CH) un om olog din naştere, care era dus şi pus în toate zilele la poarta Templului, numită „Frumoasă”, ca să^(CI) ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. ³ Omul acesta, când a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. ⁴ Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Uită-te la noi!” ⁵ Şi el se uita la ei cu luare-aminte şi aştepta să capete ceva de la ei. ⁶ Atunci, Petru i-a zis: „Argint şi aur, n-am, dar ce am, îţi dau: În^(CJ) Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!” ⁷ L-a apucat de mâna dreaptă şi l-a ridicat. Îndată i s-au întărit tălpile şi gleznele; ⁸ dintr-o săritură^(CK) a fost în picioare şi a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind şi lăudând pe Dumnezeu. ⁹ Tot norodul l-a^(CL) văzut umblând şi lăudând pe Dumnezeu. ¹⁰ Îl cunoşteau că era cel ce şedea^(CM) la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară de pomană, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră. ¹¹ Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis^(CN) al lui Solomon.

Cuvântarea lui Petru către norod

¹² Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble? ¹³ Dumnezeul^(CO) lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit^(CP) pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat^(CQ) în mâna lui Pilat şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul. ¹⁴ Voi v-aţi^(CR) lepădat de Cel^(CS) Sfânt şi Neprihănit^(CT) şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş. ¹⁵ Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe^(CU) care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi^(CV) suntem martori ai Lui. ¹⁶ Prin credinţa în^(CW) Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii. ¹⁷ Şi acum, fraţilor, ştiu că din^(CX) neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai-marii voştri. ¹⁸ Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte^(CY) prin^(CZ) gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi. ¹⁹ Pocăiţi-vă dar^(DA) şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare ²⁰ şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, ²¹ pe^(DB) care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării^(DC) din nou a tuturor lucrurilor – despre aceste vremuri a^(DD) vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime. ²² În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: ‘Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un proroc^(DE) ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune. ²³ Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului.’ ²⁴ De asemenea, toţi prorocii, de la Samuel şi ceilalţi care au urmat după el şi au vorbit, au vestit zilele acestea. ²⁵ Voi^(DF) sunteţi fiii prorocilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, când a zis lui Avraam: ‘Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa^(DG) ta’. ²⁶ Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis^(DH) mai întâi vouă^(DI), ca să vă binecuvânteze, întorcând^(DJ) pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.”